Alegerea aplicațiilor potrivite poate reduce timpul pierdut, numărul de erori și dependența de fișiere Excel sau operațiuni manuale.

• Software ERP pentru integrarea proceselor

Un sistem ERP este una dintre cele mai importante categorii de aplicații pentru companiile care vor să centralizeze informațiile. În loc ca fiecare departament să folosească un program separat, ERP-ul conectează procesele într-o platformă comună.

Vânzările pot fi corelate cu stocurile, achizițiile cu necesarul de marfă, iar informațiile financiare pot fi analizate împreună cu datele operaționale. Pentru management, avantajul este accesul la o imagine mai clară asupra companiei.

Odată cu extinderea companiei, gestionarea informațiilor în aplicații separate poate deveni tot mai dificilă. În acest context, unele soluții ERP pot centraliza datele din mai multe departamente și pot reduce nevoia transferurilor manuale, oferind o imagine unitară asupra activității.

• CRM pentru gestionarea relației cu clienții

Un CRM, adică Customer Relationship Management, este util în special echipelor de vânzări și marketing. În loc ca informațiile despre clienți să fie păstrate în agende, fișiere sau inboxuri, acestea pot fi centralizate într-un singur sistem. Echipa poate urmări discuțiile, ofertele trimise, oportunitățile comerciale și istoricul comenzilor.

Un CRM este important și atunci când mai multe persoane lucrează cu același client. Dacă un agent lipsește, colegii pot vedea rapid ce s-a discutat și care este următorul pas.

Pentru management, aplicația poate oferi informații despre performanța echipei comerciale, rata de conversie și valoarea oportunităților aflate în lucru.

• Software pentru gestiunea stocurilor

Companiile care vând produse au nevoie de o evidență cât mai exactă a stocurilor. Lipsa unei informații actualizate poate duce atât la rupturi de stoc, cât și la suprastoc. Un software de gestiune poate urmări intrările, ieșirile, transferurile între locații, inventarele și rezervările.

Dacă este integrat într-un sistem ERP, datele despre stoc pot fi corelate direct cu vânzările și achizițiile. Astfel, departamentul comercial poate vedea ce produse sunt disponibile, iar echipa de aprovizionare poate identifica rapid articolele care trebuie comandate.

• WMS pentru organizarea depozitului

În firmele care gestionează volume mari de marfă, un simplu program de stocuri poate să nu fie suficient. Un WMS, sau Warehouse Management System, este conceput pentru organizarea activităților din depozit. Poate ajuta la identificarea locațiilor produselor, pregătirea comenzilor, picking, inventariere și urmărirea mișcărilor interne.

În practică, un WMS poate reduce timpul necesar pentru găsirea produselor și poate diminua riscul pregătirii greșite a comenzilor. Această categorie de software este relevantă mai ales pentru distribuție, logistică, retail și companiile cu depozite mari.

• SFA pentru echipele de vânzări din teren

Companiile de distribuție care lucrează cu agenți mobili pot beneficia de soluții SFA, adică Sales Force Automation. Agentul poate avea acces de pe telefon sau tabletă la informații despre clienți, produse, prețuri și stocuri. Comenzile pot fi introduse direct în sistem, fără să mai fie transmise telefonic sau pe hârtie către sediu.

Acest lucru reduce timpul dintre preluarea comenzii și pregătirea acesteia în depozit. În același timp, managementul poate urmări mai ușor activitatea comercială pe regiuni, agenți sau categorii de produse.

• Business Intelligence pentru decizii mai bune

O companie poate colecta foarte multe date fără să le folosească eficient. Aici intervine software-ul de Business Intelligence.

Soluțiile BI ajută companiile să transforme datele din vânzări, stocuri, financiar sau operațional în rapoarte și indicatori ușor de urmărit. Prin soluțiile disponibile pe site-ul AttoSoft.ro, managementul poate analiza mai clar evoluția afacerii, poate identifica rapid abaterile și poate lua decizii bazate pe informații centralizate și actualizate.

Managerul poate vedea, de exemplu, care sunt cele mai profitabile produse, unde cresc costurile, ce clienți generează cele mai mari venituri sau ce puncte de lucru au rezultate sub așteptări.

Soluții ERP | AttoSoft.ro

• Software financiar-contabil și de facturare

Indiferent de domeniu, orice companie are nevoie de aplicații pentru facturare, contabilitate și evidență financiară. Acestea pot gestiona facturi, încasări, plăți, registrul contabil sau situațiile financiare necesare conducerii și autorităților.

Când software-ul financiar este integrat cu celelalte procese, se reduce nevoia de reintroducere a datelor. O factură poate porni de la o comandă deja existentă, iar informațiile despre client și produse sunt preluate automat.

• Software pentru salarizare și resurse umane

Pe măsură ce numărul angajaților crește, administrarea salariilor, contractelor, concediilor și pontajelor devine tot mai dificilă.

Un software dedicat poate automatiza o mare parte din aceste activități și poate reduce riscul erorilor administrative. Pentru companiile cu mulți angajați sau cu structuri diferite de salarizare, un astfel de sistem poate economisi timp semnificativ în fiecare lună.

• Software-ul trebuie ales în funcție de procese, nu de numărul funcțiilor

O companie nu are neapărat nevoie de toate aceste aplicații simultan. Un IMM aflat la început poate avea nevoie în primul rând de facturare, gestiune și CRM. O firmă de distribuție poate considera prioritare ERP, WMS și SFA, iar un retailer poate avea nevoie de gestiune, POS și instrumente de analiză.

Atunci când datele circulă automat între vânzări, stocuri, financiar și management, echipele petrec mai puțin timp verificând și transferând informații. În acest fel, software-ul devine nu doar un instrument administrativ, ci o infrastructură care susține dezvoltarea companiei.

Capitala Portugaliei e clădită pe 7 dealuri care coboară spre estuarul larg al râului Tejo. Străzile urcă și coboară necontenit, pavate cu pietre mici, albe și negre, lustruite de pași. Cine o vizitează descoperă repede că Lisabona se măsoară nu în kilometri, ci în pante, și că pantofii comozi, cu talpă care nu alunecă, sunt mai importanți decât orice ghid.

4 zile ajung pentru oraș și pentru o excursie în împrejurimi: o zi pentru Alfama și castel, una pentru Baixa și cartierele de deasupra, una pentru Belém, una pentru Sintra.

Cutremurul din 1755 și orașul reconstruit

În dimineața zilei de 1 noiembrie 1755, Lisabona a fost lovită de unul dintre cele mai puternice cutremure din istoria Europei. Au urmat un tsunami care a măturat portul și incendii care au ars zile întregi. O mare parte a orașului a fost distrusă, iar zeci de mii de oameni au murit. Seismologii estimează azi magnitudinea cutremurului la 8,5-9.

Reconstrucția, condusă de prim-ministrul marchiz de Pombal, a dat centrului de azi, cartierul Baixa, forma lui: străzi drepte, piețe largi și clădiri cu un schelet interior din lemn, gândit să reziste la cutremure, una dintre primele construcții antiseismice din lume. Piața Comerțului, deschisă spre râu, e poarta orașului dinspre apă.

Alfama, cartierul care a supraviețuit

Pe dealul de sub castel, Alfama a scăpat aproape neatinsă de cutremur, datorită stâncii pe care stă. E cel mai vechi cartier al orașului, cu străduțe înguste, scări, rufe întinse la ferestre, biserici mici și terase cu priveliști. Numele vine din araba vorbită de maurii care au stăpânit orașul până în secolul al XII-lea.

Castelul São Jorge, în vârful dealului, oferă cea mai largă panoramă asupra Lisabonei. Punctele de belvedere ale orașului, numite miradouro, sunt locurile în care localnicii se adună la apus.

Tramvaiul 28 și funicularele

Tramvaiele galbene, vechi, de lemn, care urcă pante imposibile, sunt imaginea orașului. Linia 28 străbate cartierele istorice și e o plimbare în sine, dar e aglomerată și cunoscută pentru hoții de buzunare. Dimineața devreme ori seara, e mai liniștită.

Funicularele scurte urcă cele mai abrupte străzi, iar liftul de fier forjat din centrul orașului, inaugurat în 1902 și proiectat de un inginer format în tradiția lui Eiffel, leagă cartierul de jos de cel de sus.

Belém, cartierul marilor descoperiri, și plăcile azulejos

La câțiva kilometri vest de centru, pe malul râului, cartierul Belém păstrează amintirea secolelor în care corăbiile portugheze plecau spre India și Brazilia. Turnul Belém, o fortăreață mică, de piatră albă, și Mănăstirea Ieronimiților, cu o arhitectură bogat sculptată, în stilul numit manuelin, sunt înscrise din 1983 în patrimoniul UNESCO. Turnul a fost terminat în 1519, iar lucrările la mănăstire au început în 1501. În biserica mănăstirii se află mormântul lui Vasco da Gama.

Tot aici se află brutăria în care se coc, din 1837, după rețeta călugărilor de la mănăstire, cele mai cunoscute pasteluri cu cremă din Portugalia, mici tarte cu aluat foietat și cremă de ouă caramelizată deasupra, presărate cu scorțișoară și zahăr pudră. Coada de la ușă e lungă, dar se mișcă repede.

Fațadele multor clădiri sunt acoperite cu plăci de ceramică pictate, albastre și albe ori colorate, numite azulejos. Tradiția a fost adusă de mauri și a devenit, în secolele următoare, un simbol al Portugaliei. Plăcile protejează zidurile de umezeală și răcoresc casele vara. Un muzeu dedicat lor, într-o fostă mănăstire, arată istoria acestui meșteșug de-a lungul a 5 secole.

Fado, muzica melancoliei

Seara, în localurile mici din Alfama și din Mouraria, se cântă fado, muzica tradițională a Lisabonei, înscrisă în 2011 în patrimoniul UNESCO. O voce, însoțită de 2 chitare, cântă despre dor, despre mare, despre iubiri pierdute. Cuvântul care o descrie cel mai bine, „saudade”, nu are o traducere exactă: e un amestec de nostalgie, dor și melancolie.

În timpul cântecului se face liniște deplină, iar chelnerii nu servesc. Localurile autentice, mici, cu câteva mese, sunt mai interesante decât spectacolele mari pentru turiști.

Sintra, palatele din pădure

La o oră de mers cu trenul, orașul Sintra, ascuns într-o pădure deasă pe un munte, a fost reședința de vară a regilor Portugaliei, iar peisajul ei cultural e protejat de UNESCO din 1995. Palatul Pena, colorat, de un romantism aproape de basm, cocoțat pe o stâncă, e cel mai fotografiat. Castelul maurilor, cu zidurile lui de piatră pe creastă, și grădinile cu grote și fântâni completează vizita. O zi întreagă abia ajunge.

Pe drumul de întoarcere, coasta de la Cascais și de la Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei continentale, oferă priveliști spre ocean.

Bacalhau, sardinele și ginjinha

Bucătăria portugheză e simplă și gustoasă. Codul sărat și uscat, bacalhau, e preparatul național, despre care se spune că există o rețetă pentru fiecare zi a anului. Sardinele la grătar sunt mâncarea verii, mai ales în iunie, la sărbătorile Sfântului Anton, patronul orașului, când cartierele vechi se umplu de mese în stradă.

Ginjinha, un lichior de vișine, se bea într-un păhărel mic, uneori de ciocolată, la tarabele din centru.

Sezonul și sfaturile practice

Primăvara și toamna sunt perioadele cele mai bune, cu temperaturi plăcute și mai puțini turiști. Vara e caldă, dar briza oceanului o face suportabilă. Iarna e blândă și ploioasă.

Pietrele lustruite ale trotuarelor devin alunecoase pe ploaie. Hoții de buzunare sunt activi în tramvaie și în locurile aglomerate. Iar orașul, cu dealurile lui, se descoperă cel mai bine pe jos, fără grabă, cu o oprire la fiecare punct de belvedere, de unde Tejo și acoperișurile roșii se văd mereu altfel.

Deși unele albume sunt considerate publicații de colecție și pot avea prețuri ridicate în librării, anticariatele online oferă alternative interesante. Edițiile mai vechi, colecțiile ilustrate și volumele dedicate artiștilor consacrați pot fi descoperite la prețuri avantajoase, fără ca valoarea lor culturală să fie diminuată.

• Unde găsești albume de artă la prețuri accesibile

Pentru cititorii interesați de pictură, sculptură, fotografie sau istoria artei, anticariatele online reprezintă o sursă valoroasă de publicații. Pe PrintreCarti.ro, iubitorii de cultură pot explora o selecție variată de albume de artă, de la volume dedicate pictorilor români până la lucrări despre mari artiști internaționali și colecții muzeale celebre.

Un avantaj important al cumpărării din anticariat este posibilitatea de a descoperi ediții care nu mai sunt disponibile în librăriile obișnuite. Unele volume au fost publicate cu zeci de ani în urmă și păstrează reproduceri, texte critice sau prezentări realizate de istorici de artă apreciați.

Prețurile accesibile permit achiziționarea mai multor titluri și construirea treptată a unei biblioteci dedicate artelor vizuale.

• Albume dedicate marilor pictori ai lumii

Pentru cei care doresc să exploreze istoria picturii universale, albumele dedicate artiștilor consacrați reprezintă un punct de plecare excelent. Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rembrandt, Vincent van Gogh, Claude Monet sau Salvador Dalí sunt doar câteva dintre personalitățile ale căror lucrări continuă să fascineze publicul.

Un album bine realizat nu prezintă doar reproduceri ale operelor, ci oferă informații despre viața artistului, stilul său, tehnicile utilizate și influența asupra artei.

Colecțiile dedicate marilor muzee ale lumii sunt deosebit de interesante. Prin intermediul lor, cititorii pot admira lucrări aflate în instituții precum Muzeul Luvru sau Ermitajul, descoperind opere pe care poate nu vor avea ocazia să le vadă personal.

• Arta românească merită un loc special în bibliotecă

Albumele dedicate artiștilor români reprezintă o alegere inspirată pentru cei interesați de patrimoniul cultural național. Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Theodor Aman, Nicolae Tonitza sau Ion Andreescu sunt nume importante pentru evoluția picturii românești.

Volumele care prezintă creațiile acestor artiști oferă informații despre școlile artistice, influențele europene și transformările culturale din diferite perioade. În anticariate pot fi întâlnite monografii, cataloage de expoziție și albume ilustrate publicate de edituri specializate.

Unele ediții mai vechi au particularități grafice interesante și pot reprezenta completări valoroase pentru o colecție personală. Pentru studenții la arte, profesori sau pasionații de pictură, aceste cărți pot deveni și instrumente utile de documentare.

Cum alegi un album de artă valoros

Atunci când cumperi un album din anticariat, este important să urmărești mai mult decât prețul. Calitatea reproducerilor, autorul textelor, editura, anul apariției și starea fizică a volumului sunt detalii care merită verificate.

Albumele de artă sunt adesea tipărite pe hârtie de calitate, în format mare, pentru a evidenția detaliile lucrărilor prezentate. În cazul exemplarelor mai vechi, este recomandată verificarea informațiilor disponibile despre copertă, pagini și eventualele urme de folosire.

Pentru colecționari, contează și apartenența la o anumită serie editorială. Un volum care completează o colecție poate avea o valoare personală deosebită, chiar dacă prețul său este redus.

Carti la reducere | PrintreCarti.ro

Reducerile fac cultura mai accesibilă

Achiziționarea unor carti la reducere este o modalitate practică de a explora domenii culturale noi. Un cititor pasionat de pictură poate descoperi sculptura, fotografia artistică, arhitectura sau artele decorative fără investiții considerabile.

Anticariatele online oferă posibilitatea comparării mai multor titluri și a urmăririi periodicelor oferte. Pe PrintreCarti.ro, categoria dedicată artei include volume din domenii variate, iar unele exemplare beneficiază de reduceri în funcție de promoțiile disponibile.

Pentru cumpărătorii atenți la buget, această diversitate reprezintă o oportunitate de a descoperi publicații interesante la prețuri accesibile.

Albumele de artă, cadouri inspirate pentru pasionații de cultură

Un album ilustrat poate fi și un cadou deosebit. Pentru cineva pasionat de pictură, fotografie, arhitectură sau design, un volum ales cu atenție poate avea o valoare sentimentală importantă.

Albumele dedicate unui artist preferat, unui oraș celebru sau unei perioade artistice sunt potrivite pentru aniversări, sărbători sau alte ocazii speciale.

În plus, aceste publicații pot fi răsfoite și admirate de mai multe ori, fără să își piardă farmecul. Spre deosebire de o lectură liniară, un album invită la explorare vizuală, observație și descoperirea unor detalii noi.

Pentru cei care apreciază frumusețea cărților ilustrate, albumele de artă din anticariat oferă posibilitatea de a îmbina pasiunea pentru cultură cu avantajul unor prețuri accesibile, transformând biblioteca personală într-un spațiu de explorare artistică.

Hărțuirea poate fi fizică, loviri, împingeri, obiecte distruse, verbală, porecle, jigniri, amenințări, relațională, excluderea din grup, răspândirea de zvonuri, sau online, prin mesaje, fotografii, grupuri create pentru ridiculizare.

Studiile internaționale privind sănătatea elevilor au plasat România, în mai multe ediții, printre țările europene cu cele mai mari rate raportate de bullying în școli.

Legea din România

Legea educației naționale și, din 2019, prevederile introduse privind violența psihologică în școli definesc bullyingul și obligă unitățile de învățământ să îl prevină și să intervină.

Fiecare școală trebuie să aibă un grup de acțiune împotriva bullyingului, format din profesori, consilierul școlar, părinți și, la liceu, elevi.

Normele metodologice din 2020 stabilesc procedura: sesizarea, evaluarea, planul de intervenție, informarea părinților.

Părintele are dreptul să ceară, în scris, aplicarea acestei proceduri.

Semnele pe care copilul nu le spune

Mulți copii hărțuiți nu povestesc acasă, din rușine, din teama de a nu înrăutăți situația sau din convingerea că adulții nu pot face nimic.

Semnele indirecte: refuzul de a merge la școală, dureri de burtă sau de cap dimineața, în zilele de școală, care dispar în weekend.

Obiecte pierdute sau stricate frecvent, bani care dispar, haine rupte.

Scăderea bruscă a notelor.

Izolarea, lipsa prietenilor, nicio invitație la zilele de naștere ale colegilor.

Schimbări de somn și de apetit, iritabilitate, tristețe.

Anxietatea vizibilă când primește mesaje pe telefon.

Discuția acasă

Întrebările generale, cum a fost la școală, primesc răspunsuri generale: bine. Întrebările concrete deschid mai ușor discuția: cu cine ai stat în pauză azi, e cineva în clasă cu care nu îți place să fii, ce se întâmplă în grupul clasei pe telefon. Ascultarea calmă, fără reacții de panică sau de furie în fața copilului.

Mesajul esențial: nu este vina ta, ai făcut bine că mi-ai spus, vom rezolva împreună. Promisiunea de a nu face nimic fără să discutați împreună ce urmează reduce teama copilului că situația se va agrava. Sfaturile de tipul lovește-l și tu sau ignoră-i de obicei nu funcționează și pot pune copilul într-o situație mai rea.

Documentarea, înainte de a merge la școală

Datele, locurile, persoanele implicate, martorii, descrierea exactă a incidentelor.

Capturile de ecran ale mesajelor, cu data și numele expeditorului vizibile.

Fotografiile cu obiectele distruse sau cu eventualele urme fizice.

Adeverințele medicale, dacă a fost nevoie de consult.

Un jurnal scurt, ținut zilnic, cu ce a povestit copilul.

Pașii la școală

Discuția începe cu învățătorul sau dirigintele, cu faptele documentate, în scris sau într-o întâlnire urmată de un e-mail care rezumă ce s-a discutat. Dacă nu se întâmplă nimic în câteva zile, sesizarea scrisă la directorul școlii, cu cererea de aplicare a procedurii anti-bullying, înregistrată cu număr. Consilierul școlar poate lucra cu copilul hărțuit și cu grupul, pentru a schimba dinamica clasei.

Dacă școala nu răspunde, sesizarea merge la Inspectoratul Școlar Județean. În cazurile de violență fizică gravă, amenințări, șantaj sau distribuirea de imagini intime, poliția este adresa corectă, indiferent de vârsta agresorilor.

Sprijinul pentru copil, dincolo de rezolvarea incidentului

Activitățile în afara școlii, sport, cercuri, cluburi, în care copilul are alți prieteni și se simte competent, reconstruiesc încrederea.

Un psiholog pentru copii este util când copilul rămâne anxios, trist sau refuză școala după rezolvarea situației.

Iar dacă, după toți pașii, situația nu se schimbă, mutarea într-o altă clasă sau școală nu este o înfrângere, ci o protecție.

Copilul hărțuit online, în afara orelor de școală

Hărțuirea online nu se oprește la ieșirea din școală. Continuă seara, în weekend, în vacanță, în dormitorul copilului.

Grupurile clasei pe aplicațiile de mesagerie, create fără profesori, sunt locul cel mai frecvent: excluderea din grup, fotografii modificate, mesaje de batjocură, grupuri paralele create special pentru a râde de un coleg.

Capturile de ecran se fac înainte ca mesajele să fie șterse, iar conturile agresorilor se raportează direct pe platformă, cu opțiunea de hărțuire sau bullying, iar în cazurile grave, cu amenințări, șantaj, imagini intime distribuite, sesizarea se face la poliție, la direcția de combatere a criminalității informatice, pentru că distribuirea de imagini intime ale unui minor este infracțiune gravă, indiferent de vârsta celui care le trimite.

Blocarea agresorilor și ieșirea temporară din grup oferă o pauză.

Confiscarea telefonului ca reacție protectoare pedepsește, în ochii copilului, victima.

Dacă propriul copil este agresorul

Nicio familie nu vrea să audă asta.

Reacția defensivă, copilul meu nu ar face așa ceva, blochează rezolvarea.

Copiii care hărțuiesc au adesea ei înșiși dificultăți: probleme acasă, nevoie de validare în grup, dificultăți de gestionare a furiei. Consecințele clare, discuția despre empatie și, la nevoie, sprijinul unui psiholog ajută mai mult decât pedepsele aspre.

Ce mașini poți conduce cu permis categoria B

Cu permis categoria B poți conduce un autovehicul cu masa totală maximă autorizată de cel mult 3.500 kg, care are maximum 8 locuri pentru pasageri în afara celui al șoferului.

În această categorie intră majoritatea autoturismelor întâlnite pe drumurile din România: hatchback-uri, berline, break-uri, SUV-uri și monovolume.

Este important de reținut că limita de 3.500 kg se referă la masa totală maximă autorizată din documentele mașinii, nu la greutatea efectivă pe care vehiculul o are în momentul deplasării.

Poți conduce o dubă cu permis categoria B?

Da. Permisul B permite și conducerea multor autoutilitare, cu condiția ca masa totală maximă autorizată să nu depășească 3.500 kg.

Din acest motiv, numeroase vehicule comerciale utilizate pentru curierat, transport de marfă sau activități profesionale pot fi conduse fără permis categoria C.

Înainte să te urci la volanul unei dube mai mari, verifică însă rubrica referitoare la masa maximă autorizată din certificatul de înmatriculare.

Ce remorcă poți tracta cu permis categoria B

Permisul B permite tractarea unei remorci cu masa totală maximă autorizată de cel mult 750 kg. Poate fi tractată și o remorcă de peste 750 kg, dar există o condiție suplimentară. Ansamblul format din mașină și remorcă poate ajunge până la 4.250 kg.

Dacă masa totală maximă autorizată a ansamblului depășește 3.500 kg, conducătorul trebuie să facă dovada absolvirii cursului de formare prevăzut de legislație. Pentru ansambluri mai grele poate fi necesară categoria BE sau o categorie superioară.

Poți conduce motocicletă de 125 cmc cu permis B?

Da, dar nu automat. Permisul categoria B poate fi utilizat pentru anumite motociclete din categoria A1 cu transmisie automată, cilindree de maximum 125 cmc, putere de cel mult 11 kW și raport putere/greutate de maximum 0,1 kW/kg.

Conducătorul trebuie să aibă cel puțin 24 de ani, minimum 2 ani experiență cu permis categoria B și să fi absolvit un curs practic de minimum 10 ore într-o unitate autorizată. Prin urmare, simpla posesie a permisului B nu îți permite să conduci orice motocicletă de 125 cmc.

Ce tractoare poți conduce cu categoria B

Legislația permite deținătorilor permisului B să conducă și vehicule din categoria Tr1, adică tractoare agricole sau forestiere cu viteza maximă constructivă de cel mult 40 km/h. Permisul B este valabil inclusiv pentru anumite ansambluri formate dintr-un vehicul Tr1 și una sau două remorci.

Categoria B este valabilă și pentru anumite vehicule din categoria Tr de până la 3.500 kg, în condițiile prevăzute de Codul rutier.

Poți conduce tricicluri cu motor cu permis B?

Permisul categoria B este valabil și pentru triciclurile cu motor cu o putere mai mare de 15 kW, însă conducătorul trebuie să aibă cel puțin 21 de ani. Așadar, permisul categoria B oferă mai multe posibilități decât simpla conducere a unui autoturism.

Totuși, înainte de a tracta o remorcă, de a conduce o autoutilitară grea sau de a trece la o motocicletă de 125 cmc, verificarea masei din acte și a condițiilor legale specifice este esențială.

Negul nu are nimic de-a face cu broaștele și nici cu murdăria. Este o mică tumoră benignă a pielii, produsă de virusul papiloma uman, o familie cu peste o sută de tipuri, dintre care câteva preferă pielea mâinilor și a picioarelor. Virusul pătrunde printr-o zgârietură sau printr-o pieliță ruptă și face celulele din stratul superficial să se înmulțească mai repede.

De la contact până la apariția negului trec între o lună și 6 luni, motiv pentru care aproape nimeni nu știe de unde l-a luat. Copiii și adolescenții fac cel mai des, fiindcă sistemul lor imunitar întâlnește virusul pentru prima dată.

Tipurile de negi și locurile lor

Negii comuni apar pe degete, în jurul unghiilor și pe dosul mâinilor. Sunt ridicați, aspri, cu suprafața ca o conopidă în miniatură.

Negii plantari cresc pe talpă, în punctele de sprijin. Greutatea corpului îi împinge spre interior, așa că sunt plați, acoperiți de piele îngroșată, și dau senzația de pietricică în pantof. Privite de aproape, în ei se văd puncte negre mici, pe care lumea le crede „rădăcini”. Sunt capilare cu sânge coagulat.

Negii plani, mici, netezi, de culoarea pielii, apar în grupuri pe față, pe dosul mâinilor sau pe gambe și se întind prin bărbierit.

Bătăturile nu sunt negi

Pe talpă și pe degete, negul se confundă des cu bătătura, deși cauzele nu au nicio legătură. Bătătura este răspunsul pielii la presiune și frecare repetată: se îngroașă ca să se apere. Are un miez dur, conic, cu vârful în jos, care apasă pe nervi. Două teste simple le deosebesc. Bătătura doare la apăsare directă, de sus. Negul plantar doare mai tare când e strâns din lateral, între două degete. Apoi, liniile fine ale pielii, cele care formează amprenta, trec peste bătătură neîntrerupte, dar ocolesc negul. Calozitatea e ruda mai blândă a bătăturii: o zonă lată de piele îngălbenită și tare, fără miez, de obicei nedureroasă, pe călcâi sau sub degete.

Negii dispar și singuri, dar durează

Sistemul imunitar învață, până la urmă, să recunoască virusul. La copii, aproximativ două treimi dintre negi dispar fără niciun tratament în decurs de doi ani. La adulți, procesul e mai lent și mai puțin sigur.

Așteptarea e o opțiune rezonabilă pentru un neg mic, care nu doare și nu deranjează. Tratamentul are sens când negul doare, sângerează, se înmulțește, stă într-un loc expus sau când omul pur și simplu nu-l mai suportă.

Acidul salicilic, prima alegere acasă

Dintre metodele disponibile fără rețetă, acidul salicilic are cele mai solide dovezi. Se găsește sub formă de soluție, de gel sau de plasture și funcționează prin dizolvarea treptată a straturilor de piele infectată. Rutina zilnică: zona se înmoaie 5-10 minute în apă caldă, pielea albă, moartă, se îndepărtează ușor cu o pilă de unică folosință sau cu o piatră ponce păstrată numai pentru asta, apoi se aplică produsul strict pe neg. Pielea sănătoasă din jur se protejează cu puțină vaselină. Rezultatul vine în săptămâni, nu în zile. Tratamentul se continuă până la 12 săptămâni, iar renunțarea după 10 zile e cauza obișnuită a eșecului. Metoda cu bandă adezivă lipită peste neg, populară pe internet, a dat în studii rezultate contradictorii.

Azotul lichid, la dermatolog

Crioterapia îngheață negul cu azot lichid, la aproape minus 200 de grade. Aplicarea durează câteva secunde, ustură, iar în zilele următoare se formează o bășică, apoi o crustă care cade. De obicei e nevoie de mai multe ședințe, la 2-3 săptămâni distanță.

Spray-urile de înghețare vândute în farmacii ating temperaturi mult mai puțin scăzute și sunt, în consecință, mai puțin eficiente pe negii vechi sau groși.

Pentru cazurile rezistente, dermatologul are la îndemână și alte metode, de la laser la substanțe aplicate local.

Ce nu se face

Negii nu se taie, nu se rup și nu se ciupesc. Sângerează mult, iar virusul se împrăștie pe pielea din jur și pe degetele celeilalte mâini. Rosul unghiilor și al pielițelor duce negii de pe degete în jurul gurii.

Nici bătăturile nu se taie cu lama sau cu foarfeca. Riscul de rană adâncă și de infecție e real, mai ales pe talpă.

Persoanele cu diabet sau cu circulație slabă la picioare nu folosesc acid salicilic și nu-și tratează singure nici negii, nici bătăturile. La ele, o rană mică pe talpă se vindecă greu și se poate complica serios.

Bătăturile trec când dispare presiunea

Bătătura are o cauză mecanică și revine cât timp cauza rămâne. Pantofii prea înguști în față, tocurile care mută greutatea pe vârf, un deget în ciocan, o cusătură interioară care freacă sunt vinovații obișnuiți.

Încălțămintea cu botul lat și cu un deget liber în fața degetului mare rezolvă jumătate din problemă. Pentru cealaltă jumătate: băi calde de 10 minute, piatră ponce trecută ușor, de 2-3 ori pe săptămână, și o cremă cu uree, în concentrație de 10-25%, care înmoaie pielea îngroșată. Inelele de pâslă și apărătoarele de silicon mută presiunea de pe punctul dureros.

Prevenirea negilor și semnele care cer consult

Virusul iubește suprafețele calde și umede. Papucii purtați la piscină, la sală și în dușurile comune sunt cea mai simplă protecție. Prosoapele, pilele și șosetele nu se împart, iar negul existent se acoperă cu un plasture impermeabil la înot.

Orice excrescență care își schimbă culoarea sau forma, crește repede, sângerează fără motiv ori apare după 50 de ani, la cineva care nu a mai avut negi, trebuie văzută de un dermatolog. La fel, un „neg” care nu răspunde deloc la 3 luni de tratament corect, pentru că uneori leziunea este cu totul altceva.

În România, studiile populaționale au găsit valori semnificative în rândul femeilor tinere și al gravidelor.

Cauzele se împart în trei: pierderile de sânge, cel mai frecvent prin menstruații abundente sau prin sângerări digestive discrete; aportul insuficient, în alimentațiile restrictive; absorbția deficitară, în anumite boli digestive, cum este boala celiacă, sau după unele intervenții chirurgicale pe stomac.

La bărbați și la femeile după menopauză, anemia feriprivă impune întotdeauna căutarea unei sângerări digestive.

Semnele, adesea puse pe seama oboselii

Oboseala care nu trece cu odihna. Scăderea toleranței la efort, respirația grea la urcatul scărilor.

Paloarea pielii și a mucoaselor, vizibilă la interiorul pleoapei inferioare.

Căderea părului, unghiile fragile, uneori în formă de lingură.

Palpitațiile, amețeala la ridicare.

Dificultățile de concentrare, iritabilitatea.

Sindromul picioarelor neliniștite, seara, este asociat cu deficitul de fier.

Pofta de a mânca gheață, amidon sau pământ, numită pica, este un semn particular și surprinzător de specific.

Deficitul de fier poate produce simptome și înainte ca hemoglobina să scadă, în faza de rezerve epuizate.

La femei, o hemoglobină sub 12 g/dL, iar la bărbați sub 13 g/dL indică anemie, potrivit pragurilor folosite de Organizația Mondială a Sănătății. Feritina sub 30 ng/mL indică, în majoritatea situațiilor, rezerve de fier scăzute.

Analizele care pun diagnosticul

Hemoleucograma arată hemoglobina scăzută și globulele roșii mici și palide, cu volum eritrocitar mediu redus. Feritina, care reflectă rezervele de fier din organism, este analiza cea mai utilă. O valoare scăzută confirmă deficitul. Feritina poate fi însă fals normală sau crescută în prezența unei inflamații, iar atunci se folosesc și alți parametri: sideremia, transferina, coeficientul de saturare.

Fierul seric, măsurat singur, variază mult de la o zi la alta și nu este suficient pentru diagnostic. Identificarea cauzei face parte din diagnostic. Tratarea anemiei fără aflarea motivului pentru care a apărut poate ascunde o problemă serioasă.

Tratamentul cu fier pe cale orală

Suplimentele de fier, prescrise de medic, sunt tratamentul de primă linie.

Dozele și formele diferă, iar studiile recente au arătat că administrarea o dată la două zile poate fi la fel de eficientă și mai bine tolerată decât cea zilnică, pentru că absorbția intestinală se reglează după fiecare doză.

Se iau pe stomacul gol sau cu puțină mâncare, cu o sursă de vitamina C, suc de portocale, de exemplu, care crește absorbția.

Nu se iau împreună cu ceai, cafea, lapte, calciu sau medicamente antiacide, care reduc absorbția. Intervalul recomandat este de cel puțin 2 ore.

Efectele adverse digestive, greața, constipația, scaunul închis la culoare, sunt frecvente și, de regulă, gestionabile prin ajustarea dozei sau a formei.

Hemoglobina crește în 2-4 săptămâni, dar tratamentul continuă, de regulă, 3 luni după normalizare, pentru refacerea rezervelor.

Dozele terapeutice obișnuite pentru adulți se situează, de regulă, la 60-120 de miligrame de fier elementar pe zi sau o dată la două zile. Hemoglobina crește, cu tratament corect, cu aproximativ 1-2 g/dL la fiecare 2-3 săptămâni.

Fierul intravenos, pentru anumite situații

Administrarea intravenoasă se folosește când fierul oral nu este tolerat, nu este absorbit, când pierderile sunt mai mari decât aportul posibil pe cale orală sau când corecția trebuie făcută rapid, înaintea unei intervenții sau în ultimul trimestru de sarcină.

Se face în spital sau în ambulatoriu, sub supraveghere medicală. Preparatele moderne permit corecția completă în una-două perfuzii.

Alimentația, sprijin real, dar limitat

Fierul din alimentele de origine animală, carnea roșie, ficatul, peștele, se absoarbe de câteva ori mai bine decât cel din alimentele vegetale.

Leguminoasele, spanacul, semințele și cerealele integrale conțin fier, dar sub o formă absorbită mai slab, iar combinarea lor cu alimente bogate în vitamina C, ardei, roșii, citrice, crește absorbția.

Alimentația singură rareori corectează o anemie deja instalată. Previne însă recidiva.

Persoanele cu alimentație vegetariană sau vegană au nevoie de o planificare atentă și, uneori, de monitorizare periodică a feritinei.

Anemia prin lipsă de fier la sportivi și la donatorii de sânge

Sportivii de anduranță, alergătorii în special, pierd fier prin transpirație, prin microsângerări digestive la efort prelungit și prin distrugerea mecanică a globulelor roșii la impactul repetat al pașilor.

Femeile care aleargă și au menstruații abundente sunt grupul cel mai expus.

Scăderea performanței, oboseala neobișnuită la antrenamente care înainte erau ușoare și pulsul mai mare la același ritm pot fi primele semne, iar feritina scăzută, chiar cu hemoglobina încă normală, reduce capacitatea de efort, astfel încât mulți medici de medicină sportivă recomandă verificarea ei periodică la sportivii amatori cu volum mare de antrenament, de peste 5-6 ore pe săptămână.

Donatorii de sânge regulați pierd, la fiecare donare, aproximativ 200-250 de miligrame de fier, adică rezervele acumulate în câteva luni.

Centrele de transfuzie verifică hemoglobina înainte de fiecare donare, iar un donator amânat pentru hemoglobină scăzută primește, de regulă, recomandarea de a verifica feritina.

Intervalele minime dintre donări, de 8 săptămâni la bărbați și 12 la femei, există tocmai pentru refacerea rezervelor.

Copiii și gravidele, grupurile cu nevoi speciale

La sugari, rezervele de fier de la naștere se epuizează în jurul vârstei de 6 luni, iar introducerea alimentelor bogate în fier la diversificare este esențială.

Laptele de vacă în cantitate mare, la copiii mici, este o cauză cunoscută de anemie.

În sarcină, necesarul de fier crește considerabil, iar suplimentarea se stabilește de medicul care urmărește sarcina, pe baza analizelor.

Câinii și pisicile sunt expuși la două categorii de paraziți.

Paraziții interni, viermii intestinali, viermii inimii, protozoarele, trăiesc în interiorul corpului.

Paraziții externi, puricii, căpușele, acarienii, țânțarii ca vectori ai altor boli, trăiesc pe piele sau o vizitează doar pentru a se hrăni.

Unii dintre acești paraziți se transmit și oamenilor, în special copiilor, care se joacă pe jos, în nisip sau în iarbă, și care duc mâinile la gură.

Deparazitarea regulată protejează, astfel, atât animalul, cât și familia.

Viermii intestinali și riscul pentru copii

Viermii rotunzi, toxocarele, sunt frecvenți la căței și pui de pisică, care îi primesc adesea de la mamă, prin placentă sau lapte.

Ouăle lor ajung în mediu prin fecale și rezistă ani de zile în sol, în nisipul din locurile de joacă și în parcuri.

La om, mai ales la copii, infecția cu toxocara poate afecta ficatul, plămânii și, rar, ochiul, cu risc pentru vedere.

Viermii plați, teniile, se transmit prin purici sau prin consumul de carne crudă sau de rozătoare, iar una dintre speciile de tenii poate produce, la om, chisturi hidatice, o boală care, în România, apare încă frecvent în mediul rural, legată de câinii de la stâni.

Strângerea fecalelor câinelui la plimbare, obligatorie prin regulamentele locale din majoritatea orașelor, limitează contaminarea parcurilor.

Calendarul deparazitării interne

Cățeii și puii de pisică se deparazitează de la 2 săptămâni, apoi la fiecare 2 săptămâni până la 8 săptămâni, apoi lunar până la 6 luni, conform recomandărilor organizațiilor veterinare europene de specialitate. Animalele adulte se deparazitează, de regulă, de cel puțin 4 ori pe an, iar cele cu risc mare, câinii care vânează, cei care mănâncă carne crudă, cei care trăiesc cu copii mici, lunar. Analiza coproparazitologică, la medicul veterinar, cu 50-120 de lei, arată ce paraziți sunt prezenți, iar la unele animale permite adaptarea frecvenței. Pisicile care nu ies deloc din apartament au risc mai mic, dar nu zero: ouăle de paraziți ajung în casă pe încălțăminte.

Căpușele, un risc în creștere

Căpușele sunt active în România tot mai mult din an: primăvara, vara și toamna, iar în iernile blânde, și în ianuarie-februarie.

La câini, transmit babesioza, o boală a sângelui care, netratată, poate fi fatală în câteva zile. Semnele: apatie bruscă, refuzul hranei, febră, urină închisă la culoare, ca de cafea.

Tot căpușele transmit ehrlichioza, anaplasmoza și boala Lyme.

Produsele antiparazitare externe, pipetele spot-on, zgărzile cu eliberare prelungită și tabletele masticabile cu durată de 1-3 luni, previn atașarea căpușelor sau le omoară rapid, înainte ca bolile să fie transmise.

Tabletele antiparazitare pentru câini, cu durată de 3 luni, costă frecvent 100-200 de lei pe doză, în funcție de greutate, iar zgărzile cu durata de 7-8 luni, 150-300 de lei.

După fiecare plimbare prin iarbă sau pădure, blana se verifică, iar căpușele găsite se scot cu un cârlig special, prin rotire, fără strivire.

Produsele pentru câini sunt periculoase pentru pisici

Unele pipete și zgărzi pentru câini conțin permetrină, o substanță bine tolerată de câini, dar foarte toxică pentru pisici.

Aplicarea unui produs pentru câini pe o pisică sau contactul pisicii cu un câine proaspăt tratat poate produce tremurături, convulsii și moartea.

Fiecare produs se folosește strict pentru specia și intervalul de greutate de pe ambalaj.

Dirofilarioza, viermii inimii

Dirofilarioza, transmisă de țânțari, a devenit frecventă în sudul și estul României, în special în zonele cu ape stătătoare, Delta Dunării, lunca Dunării, Bărăganul, zonele din jurul Bucureștiului. Viermii se dezvoltă în inimă și în arterele pulmonare ale câinelui și produc, în timp, insuficiență cardiacă. Prevenția, cu tratamente lunare pe durata sezonului de țânțari, este simplă și ieftină, comparativ cu tratamentul unui câine infectat, lung, costisitor și riscant. Un test de sânge anual, la începutul sezonului, înainte de reluarea prevenției, este recomandat în zonele cu risc.

Puricii și casa

Puricii adulți trăiesc pe animal, dar ouăle și larvele se află în covoare, canapele, culcușuri.

Un animal cu purici înseamnă, aproape întotdeauna, o casă cu purici.

Tratamentul animalului se combină cu aspirarea zilnică și spălarea culcușurilor la temperaturi mari, iar în infestările mari, cu produse speciale pentru mediu.

Deparazitarea înainte de o călătorie în străinătate

Călătoria cu câinele sau cu pisica în alte state ale Uniunii Europene cere pașaportul european pentru animale de companie, microcipul și vaccinarea antirabică valabilă, făcută cu cel puțin 21 de zile înainte de prima călătorie.

Pentru câinii care intră în Irlanda, Finlanda, Malta și Norvegia, tratamentul împotriva teniei Echinococcus multilocularis este obligatoriu, administrat de medicul veterinar cu 1-5 zile înainte de sosire și trecut în pașaport.

Regatul Unit are reguli proprii, după ieșirea din Uniune, iar țările din afara Europei pot cere teste suplimentare de anticorpi antirabici, cu luni înainte.

În zonele mediteraneene, în Grecia, Italia, Spania, leishmanioza, transmisă de flebotomi, este frecventă, iar zgărzile cu efect repelent și evitarea plimbărilor la apus reduc riscul.

Un control veterinar înainte de plecare, cu 150-300 de lei, pune toate actele în ordine.

Deparazitarea și vaccinarea, în același calendar

Vaccinarea antirabică este obligatorie prin lege pentru câini, iar vaccinurile de bază protejează împotriva unor boli grave, precum parvoviroza și jigodia la câini sau panleucopenia la pisici.

Carnetul de sănătate, sau pașaportul european pentru animale de companie, păstrează evidența tuturor tratamentelor, necesară și pentru călătoriile în străinătate.

În trecut, molarii de minte aveau un rol mai important, deoarece alimentația era diferită, iar uzura dinților era mai accentuată. Astăzi, la multe persoane, arcadele dentare nu mai au suficient spațiu pentru erupția corectă a acestor molari. Din acest motiv, măselele de minte pot deveni o sursă de disconfort sau pot influența sănătatea dinților vecini.

Prezența lor nu reprezintă automat o problemă. Dacă erup corect, sunt sănătoase și pot fi igienizate eficient, măselele de minte pot rămâne pe arcadă fără să necesite îndepărtare.

Când erupe măseaua de minte

Măseaua de minte apare, de regulă, la finalul adolescenței sau la începutul vieții adulte. La unele persoane, erupția poate începe mai devreme, iar la altele poate întârzia sau poate să nu aibă loc deloc.

Erupția molarilor de minte poate fi însoțită de presiune la nivelul gingiei, sensibilitate, dificultăți la masticație sau inflamație locală. Uneori, dintele încearcă să iasă pe arcadă, dar nu are suficient spațiu, rămânând parțial acoperit de gingie.

Această situație poate favoriza acumularea resturilor alimentare și a bacteriilor, deoarece zona este greu de curățat. În timp, pot apărea inflamații repetate, carii sau dureri care necesită evaluare stomatologică.

• Probleme frecvente cauzate de măseaua de minte

Una dintre cele mai întâlnite probleme este erupția incompletă. Atunci când măseaua de minte rămâne parțial acoperită de gingie, zona poate deveni sensibilă și predispusă la infecții.

O altă situație frecventă este poziționarea incorectă a molarului. Dintele poate erupe înclinat, poate apăsa pe molarul vecin sau poate rămâne blocat în os. În aceste cazuri, există riscul apariției cariilor pe dintele alăturat, al durerilor sau al inflamațiilor repetate.

Pentru că măselele de minte sunt amplasate în partea din spate a gurii, igienizarea lor poate fi dificilă. Chiar și un pacient atent la periaj poate întâmpina dificultăți în curățarea corectă a acestei zone.

• Când trebuie scoasă măseaua de minte

Extracția măselei de minte poate fi recomandată atunci când dintele provoacă durere, inflamații repetate, infecții, carii greu de tratat sau afectează dinții vecini. Decizia nu se ia doar pe baza simptomelor, ci în urma unei consultații și, de multe ori, a unei radiografii dentare.

Medicul stomatolog analizează poziția dintelui, relația cu structurile din jur, spațiul disponibil pe arcadă și riscurile asociate păstrării acestuia. În unele cazuri, extracția poate fi recomandată chiar înainte ca măseaua de minte să provoace probleme evidente, dacă poziția sa indică un risc crescut de complicații.

Pentru pacienții care se confruntă cu dureri sau inflamații în zona molarilor de minte, serviciile de extracții dentare pot reprezenta o soluție atunci când medicul stabilește că dintele nu mai poate fi păstrat în condiții sigure.

Extracții dentare | PlazaDent.ro

• Cum se realizează evaluarea înainte de extracție

Înainte de îndepărtarea măselei de minte, medicul stomatolog efectuează o evaluare clinică și poate recomanda o radiografie dentară. Aceasta ajută la observarea poziției rădăcinilor, a gradului de erupție și a raportului cu structurile anatomice apropiate.

La PlazaDent.ro, pacienții pot beneficia de consultații personalizate pentru stabilirea celei mai potrivite abordări. O clinica stomatologica poate oferi evaluări adaptate fiecărui caz, astfel încât tratamentul să fie planificat în funcție de nevoile pacientului.

Extracția poate fi simplă sau chirurgicală, în funcție de poziția dintelui. După intervenție, medicul oferă recomandări privind igiena, alimentația și îngrijirea zonei pentru o vindecare cât mai bună.

• Îngrijirea după extracția măselei de minte

După extracție, este important ca pacientul să respecte indicațiile primite. În primele zile, pot fi recomandate alimente moi, evitarea băuturilor fierbinți și igienizarea atentă a cavității orale, fără agresarea zonei tratate.

Disconfortul local și o ușoară inflamație pot apărea după intervenție, însă evoluția trebuie monitorizată. Dacă durerea se intensifică, apare sângerare persistentă sau alte simptome neobișnuite, pacientul trebuie să contacteze medicul stomatolog.

Măseaua de minte nu trebuie scoasă în toate cazurile, însă atunci când provoacă probleme sau prezintă risc pentru sănătatea orală, extracția poate preveni complicații viitoare. O evaluare realizată la timp ajută pacientul să ia o decizie corectă și să își protejeze sănătatea dentară pe termen lung.

Vestea bună: capacitatea de concentrare pe text lung se recuperează prin exercițiu, în câteva săptămâni. Nu în ani.

Datele privind lectura în România arată unul dintre cele mai scăzute niveluri din Uniunea Europeană, iar o proporție mare de adulți declară că nu au citit nicio carte într-un an. Aceasta nu este o fatalitate culturală, ci un obicei care se poate schimba individual.

Obiective mici, care chiar se țin

„O carte pe săptămână” este un obiectiv care eșuează în a doua săptămână. Zece pagini pe zi înseamnă aproximativ 3.600 de pagini pe an, adică 12-15 cărți de dimensiune medie. Cincisprezece minute pe zi produc un rezultat similar.

Obiectivul exprimat în timp sau pagini, nu în cărți terminate, elimină presiunea cărților lungi. Ancorarea lecturii de un moment fix, înainte de culcare, în transportul public, cu cafeaua de dimineață, o transformă în rutină. Telefonul lăsat în altă cameră în timpul lecturii dublează, practic, cantitatea citită în același interval.

Alegerea cărților: permisiunea de a abandona

Cea mai des invocată cauză de renunțare la citit este o carte care nu place, dar pe care cititorul se simte obligat să o termine.

Regula folosită de mulți cititori experimentați: dacă după 50 de pagini cartea nu a captat, se lasă. Timpul este limitat, iar cărțile bune sunt nenumărate.

Pentru reluarea obiceiului, cărțile ușor de citit, romanele polițiste, literatura de aventură, non-ficțiunea narativă, funcționează mai bine decât clasicele dense.

Recomandările de la persoane cu gusturi similare, cluburile de lectură și listele tematice ajută mai mult decât listele cu „cărțile pe care trebuie să le citești”. Reluarea unei cărți iubite în adolescență este o cale surprinzător de eficientă de revenire la lectură.

Hârtie, e-reader sau audiobook

Cartea tipărită rămâne formatul cu cea mai bună reținere a informației, potrivit mai multor studii comparative, în special pentru textele complexe.

Cititorul electronic cu ecran e-ink nu obosește ochii ca un telefon, nu are notificări și ține sute de cărți într-un dispozitiv ușor. Pentru cititorii frecvenți, este o investiție care se amortizează prin prețul mai mic al edițiilor digitale.

Audiobook-ul transformă naveta, plimbarea sau treburile casnice în timp de lectură. Pentru ficțiune și non-ficțiune narativă, reținerea este comparabilă cu citirea. Nu există un format superior absolut. Formatul bun este cel care se folosește.

Bibliotecile, cea mai subestimată resursă

Bibliotecile publice oferă împrumut gratuit sau la costuri simbolice, cu fonduri actualizate constant, inclusiv cărți noi. Multe biblioteci județene și municipale au platforme de împrumut digital, cu cărți electronice și audiobook-uri accesibile de acasă.

Cluburile de lectură organizate de biblioteci și de librării, gratuite de regulă, adaugă componenta socială care, pentru mulți, menține obiceiul.

Anticariatele și librăriile de carte second-hand reduc costul cărților tipărite considerabil, iar schimburile de cărți între prieteni circulă titlurile deja citite.

Notițele scurte, câteva rânduri după fiecare capitol sau după fiecare carte, cresc reținerea. Discuția despre o carte, cu cineva, fixează ideile mai bine decât recitirea.

Un jurnal de lectură, pe hârtie sau într-o aplicație, cu titlul, data și două-trei impresii, arată progresul și ajută la alegerea următoarei cărți. Sublinierea și notițele pe margine, pentru cărțile proprii, transformă lectura într-un dialog.

Copiii și exemplul din casă

Copiii citesc mai mult în casele în care adulții citesc vizibil.

Cititul cu voce tare, zilnic, înainte de culcare, chiar și după ce copilul știe să citească singur, este asociat cu vocabular mai bogat și cu o relație mai bună cu lectura. Accesul la cărți în casă, la vedere și la îndemână, contează mai mult decât obligația de a citi.

Obiceiul lecturii pe telefon, fără distrageri

Telefonul este, pentru mulți, singurul dispozitiv mereu la îndemână, iar cititul pe el nu este, în sine, o problemă.

Problema sunt notificările. Modul „nu deranja”, activat pentru intervalul de citit, transformă telefonul în cititor. Aplicațiile de lectură cu mod de noapte, text mărit și fundal cald reduc oboseala.

Articolele lungi se salvează în aplicații dedicate de citit ulterior, care elimină reclamele și elementele de pagină, pentru momentele de așteptare: la coadă, în transport, în sala de așteptare.

Formatul electronic permite și împrumutul digital de la bibliotecile publice care oferă acest serviciu, gratuit, cu legitimația de cititor.

Regula practică adoptată de mulți cititori: prima aplicație deschisă în transportul public este cea de citit, nu cea de social media. Diferența, pe un an de navetă zilnică de 30 de minute, este de câteva zeci de cărți.