V-ati simtit vreodata singur desi erati inconjurat de oameni? Ati fost vreodata multumit de singuratatea in care va aflati? Singuratatea este un fenomen mental si emotional complex care are la baza o emotie puternica care are valoare de supravietuire, mai ales la copii. Toti am experimentat un anumit grad de abandon, chiar daca pentru o perioada scurta de timp si ne amintim de sentimentul dureros si inspaimantator care ne-a insotit in acele momente.
De fiecare data cand ne amintim de acel sentiment sau il anticipam in viitor, suntem tentati sa suferim de abandonul pe care-l traim in singuratate. Acest lucru se poate intampla chiar si in mijlocul prietenilor sau chiar si alaturi de persoana iubita. Starea de confuzie poate fi atat de puternica incat totul se poate prabusi intr-o singura secunda.
Pentru a iesi din acea stare, realizati ca singuratatea este un sentiment, nu un fapt. Cand va simtiti singur, este pentru ca ceva a declansat o amintire a acelui sentiment, nu pentru ca sunteti izolati si singuri. Creierul este conceput sa acorde atentie durerii si pericolului, care include sentimente dureroase si infricosatoare, de aceea singuratatea atrage atentia.
Dar apoi, creierul incearca sa inteleaga sentimentul. De ce ma simt asa? Este pentru ca nu ma iubeste nimeni? Este pentru ca nu pot mai mult? Pentru ca toti sunt rai? Teoriile despre motivul pentru care va simtiti singur pot fi usor confundate cu faptele. Apoi, devine o problema mai mare, asa ca trebuie sa intelegeti ca traiti un asemenea sentiment si sa-l acceptati fara a mai reactiona.
Anticiparea singuratatii v-ar putea motiva sa cultivati prietenii sincere, ceea ce este cel mai sanatos lucru de facut in momente de tristete si singuratate. In copilarie tristetea provoaca plans, situatie in care copilul primeste raspunsuri reconfortante din partea apropiatilor. La varsta adulta, situatia se schimba complet, prietenii fiind elemente foarte importante in astfel de situatii.
Concentrati-va pe nevoile si sentimentele altora si nu pe cele proprii. Puteti merge pe strada gandindu-va la propria persoana, la singuratatea pe care o purtati in taina si la starea lipsita de speranta sau puteti pasi pe strada fiind recunoscator pentru tot ce aveti si incercati sa va implicati in acte de bunatate care-i privesc pe ceilalti.